Cartea de fata, nascuta la circa 18 ani de la aparitia Legii fondului funciar nr. 18/1991 si la 4 ani de la modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005, este o reflectare a modalitatii in care vasta problematica aparuta in materia fondului funciar a fost solutionata de instantele din raza teritoriala a Curtii de Apel Cluj.
Intrucat una dintre principalele deficiente cu care se confrunta sistemul judiciar roman, cu incidenta asupra calitatii actului de justitie si a credibilitatii justitiei, este practica judiciara neunitara si aplicarea neunitara a legislatiei in vigoare, am incercat, prin prezenta lucrare, sa contribuim, mai mult sau mai putin, la cristalizarea unei jurisprudente care sa constituie un ghid de orientare pentru teoreticienii si practicienii dreptului.
Intr-o societate in care abundenta legilor si modificarea lor rapida nu au timpul necesar pentru a fi retinute in comportamentul de zi cu zi al cetateanului se simte nevoia unei contributii la asigurarea certitudinii si sigurantei in acest domeniu.
In realizarea prezentei lucrari de jurisprudenta in materia fondului funciar s-a pornit de la considerentul ca in prezent solutionarea cauzelor in acest domeniu se incheie la nivelul tribunalelor, astfel ca diferitele moduri de interpretare a textelor de lege de catre fiecare instanta de control judiciar pot genera o practica neuniforma, cu consecinte directe si nefaste in primul rand asupra justitiabilului.