Traficul de fiinte umane este un fenomen grav la adresa umanitatii, care nu poate fi starpit decat printr-o conlucrare efectiva a organelor judiciare indreptatite sa intervina atunci cand sunt lezate cele mai importante valori sociale, intrinseci naturii umane.

In prezent, exista o deficienta emotionala sinergica a organelor judiciare, intrucat structura formala de colaborare creata de catre legiuitor nu insufla un determinism profesionist (entuziasm motivat) in finalizarea optima a procedurilor judiciare si administrarii probelor, ca urmare a riscului criminogen al fenomenului traficului de fiinte umane.

Aceasta lucrare scoate in evidenta dificultatile teoretice si practice pe care le intampina organele judiciare in infaptuirea actului de justitie in acest domeniu, necesitatea unei colaborari interinstitutionale informale si cunoasterea fenomenului de victimologie, neajunsurile legislative in domeniu si la nivelul cooperarii informale, oferind solutii legislative de inlaturare a acestor neajunsuri.