Pentru mine Epistolariul romanesc transcris in caractere latine a ramas multa vreme o lucrare de sertar, cu publicare amanata pentru o eventuala ediție critica. Momentul prielnic s-a ivit in 2021, dorind prin contribuția noastra moderna sa omagiem  memoria dascalului, la 180 de ani la apariția ediției princeps.

Apropierea de Loga, mi-a fost prilejuita de elaborarea tezei de doctorat, pe care am susținut-o in 2008 și pentru care Epistolariul mi-a furnizat, din punct de vedere metodologic, material lingvistic necesar analizei de conținut pentru evidențierea normelor variantei dialectice banațene din epoca moderna, pe care l-am studiat in Anexe.

Orice compoziție reprezinta și o forma de comunicare a stilului celui care iși scoate la lumina gandurile așadar textele lui C.D. Loga ne ofera posibilitatea de dialog peste timp. Apropiindu-ma atat de mult de text, mi-a devenit implicit autorul foarte cunoscut și drag, pentru ca am ajuns sa ii ințeleg modul de a gandi, dedicarea pentru profesie, incat in ciuda distanței temporale simt ca il cunosc personal și il asum drept mentor, profesor, model.