Acest studiu analizeaza institutiile care administreaza bunurile comune romanesti - obsti si composesorate de padure si pasune - in cadrul unui mediu organizational mai larg si arata ca aceste institutii traditionale, dar recent reconstituite, bazate pe comunitate, pot fi intelese ca intreprinderi sociale. In acest scop, autorul se bazeaza pe doua perspective conceptuale - literatura si conceptele privind bunurile comune, pe de o parte, si conceptele de economia sociala si intreprinderi sociale, pe de alta parte.
Mai exact, cercetarea analizeaza dintr-o perspectiva a economiei sociale institutiile romanesti care administreaza resursele comune, padurile si pasunile din zonele montane (obsti si composesorate) care sunt detinute colectiv de grupuri de detinatori de drepturi si administrate intr-un mod participativ. Studiul se bazeaza pe doua seturi de studii de caz referitoare la obstile din judetul Valcea si composesoratele din judetul Covasna.
Conform tipologiei internationale a intreprinderilor sociale definite de Defourny si Nyssens (2017), institutiile contemporane romanesti de guvernare a bunurilor comune, obstiile si composesoratele, apar ca o forma limita de organizatii de economie sociala interpretate ca intreprinderi sociale, situate intre organizatiile nonprofit antreprenoriale (ENP) si afacerile sociale (SB).
Obstiile si composesoratele functioneaza ca organizatii comunitare antreprenoriale (ECOs), in care scopul social urmarit vizeaza atat detinatorii de drepturi, cat si comunitatea in ansamblul sau, iar veniturile acestora sunt generate prin activitati economice desfasurate preponderent pe piata libera.