Conventia Europeana a drepturilor omului ofera acele garantii procesuale si procedurale necesare pentru ca, intr-un stat de drept, procesul penal sa se desfasoare cu garantarea drepturilor omului. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin efectul sau de autoritate de lucru interpretat, isi aduce contributia in acest mecanism de stabilire a regulilor procesului penal. De aceea, este important a se vedea in ce masura practica Curtii de la Strasbourg a influentat pe de o parte legislatia nationala, iar pe de alta parte solutiile instantelor nationale. Dar ceea ce este si mai important probabil este a analiza, in contextul recentelor modificari legislative, in ce masura jurisprudenta CEDO va putea conduce la o modificare a prevederilor procesual penale pentru o mai eficienta garantare a drepturilor omului.

Privind critic, in comparatie cu jurisprudenta CEDO, cu legislatia nationala a altor tari precum Italia, lucrarea urmareste sa identifice pe de o parte, acele situatii din cadrul procesului penal roman in care Curtea de la Strasbourg a considerat ca s-au incalcat drepturile fundamentale ale omului, precum si acele probleme (fie de legislatie, fie de aplicare a acesteia) care raman inca deschise. Totodata, se doreste a propune posibile soluții care ar putea sa asigure intr-o oarecare masura garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale si care sa oblige organele judiciare la respectarea lor.