La 69 de ani de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului nu putem sa nu observam faptul ca, desi proclamate mai tot timpul, aplicarea drepturilor omului se lasa inca asteptata. Cu atat mai mult cu cat, intr-un anumit context, discutia despre drepturi a fost considerata „un lux teoretic”. Si aceasta in ciuda eforturilor vizibile facute de unele autoritati publice! Am observat in societatea romaneasca un alt fenomen, mult mai interesant: acela ca foarte multi folosesc notiunea „drepturilor omului” pentru a ameninta autoritatile cu aceasta. Trebuie insa spus ca este important ca fiecare dintre noi sa-si cunoasca drepturile, dar sa nu uite de obligatiile pe care le are de indeplinit. Pentru ca, cel mai adesea, ne confruntam cu dorinta ca drepturile sa ne fie respectate, fara sa ne mai amintim ca si noi, la randul nostru trebuie sa respectam drepturile altora. Acestea sunt, de fapt, obligatiile corelative de care vorbeste si profesorul Dumitru Mazilu in lucrarea sa „Drepturile Omului. Concept, exigente si realitati contemporane”.

Pe de alta parte, nu putem sa nu observam ca exista incalcari masive ale drepturilor omului. De la vecinul care nu ne respecta dreptul la liniste si odihna, pana la incalcarea dreptului la educatie pentru copiii care nu sunt suficient de bogati sau apartin unei alte etnii, de la incalcarea drepturilor profesorilor pana la incalcarea drepturilor pacientilor, medicilor ori politistilor, toate sunt incalcari ale drepturilor noastre. Unii spun poate ca acestea nu conteaza. Raspunsul este ca fiecare gest conteaza si ca de la aceste gesturi marunte nu mai este decat un singur pas pana la incalcari grave ale drepturilor omului.

Inca traim astazi una dintre cele mai grave crize mondiale. Am curajul sa afirm ca una dintre cauzele acestei crize ar putea fi chiar incalcarea drepturilor omului. De ce? Pentru ca in goana dupa agonisirea unor sume cat mai mari de bani, s-a uitat ca ceea ce conteaza nu sunt banii, ci sunt oamenii. Pentru nimeni n-a mai contat ca peste 790 de milioane de oameni nu au deloc stiinta de carte, ca, dintre acestia, peste 69 milioane sunt copii care nu numai ca sunt sortiti analfabetismului, dar multi dintre ei sunt vanduti chiar de catre parintii lor din cauza saraciei. Ce mai conteaza ca sclavia n-a disparut inca definitiv, ba chiar capata forme din ce in ce mai elevate si ca multi pamanteni nu au ce manca de pe o zi pe alta. Iata cum un drept fundamental: dreptul la un nivel de trai decent este incalcat cu brutalitate. Aceasta carte as dori sa fie un ghid in ceea ce priveste cunoasterea drepturilor omului, dar si a principalelor mijloace de aparare a lor. Este mai usor sa previi decat sa vindeci, nu-i asa?