Delimitarea dreptului social ca ramura distincta de drept este una de data recenta, iar lucrarea de fata isi propune sa prezinte elementele care o definesc ca ramura de drept. Obiectul dreptului social este reprezentat de ansamblul de reglementari care privesc relatiile dintre salariati si angajatori, relatiile acestora cu statul, cu asiguratorii, respectiv relatiile dintre persoanele asistate si stat, urmarind drepturile si obligatiile acestora de-a lungul existentei umane. Elementul comun al acestor raporturi juridice este generat de dreptul persoanei umane la un nivel de viața decent, rezultat al muncii sau al veniturilor de inlocuire (asigurari sociale sau asistenta sociala).

Astfel, de la momentul conceperii (drepturile acordate pentru perioada de graviditate pentru protectia sarcinii), de-a lungul vietii (protectia copilului, a tanarului, drepturile salariatului si angajatorului, ale somerului, persoanei vulnerabile si ulterior pensionarului si varstnicului) si chiar dupa moarte (ajutorul de inmormantare) se nasc raporturi sociale, analizate din perspectiva juridica de prezenta lucrare.

Toate aceste raporturi sociale, prin reglementare, devin raporturi juridice, a caror cunoastere este esentiala atat pentru specialisti, cat si pentru toti cei care doresc sa-si cunoasca si sa-si valorifice constructiv drepturile rezultate ca urmare a diverselor atribute pe care le au in raport cu societatea.