Cea mai veche forma de organizatie bancara in cadrul vietii si activitatii economice se rezuma la mijlocirea schimbului de moneda.
Cu timpul, organizatiile bancare au inceput sa se ocupe si de deplasarea monedelor de pe o piata pe alta, mijlocind tranzactiile comerciale, oferindu-le astfel siguranta si rapiditatea necesare.

Dupa organizarea sistemelor monetare sub autoritatea statelor, organizatiile bancare au inceput sa primeasca depuneri in moneda, la inceput spre pastrare si, mai apoi, spre fructificare (operatiuni cu caracter pasiv) si sa acorde credite (operatiuni cu caracter activ).
Cu timpul, bancile au inceput sa mijloceasca schimbul de monede si platile pe piete diferite fara deplasarea numerarului prin asa numitele operatiuni de virament sau de compensatie sporind, astfel, tot mai mult insemnatatea lor economica si financiara.
Pasul decisiv a fost facut atunci cand bancile si-au asumat raspunderea asigurarii si regularizarii circulatiei insemnelor monetare. Operatiunea de emisiune de semne monetare poate fi considerata ca una din principalele functiuni indeplinite de o banca, in cadrul unei economii nationale date, alaturi de cea a creditului si a mijlocirii de tot felul de tranzactii banesti.