Cand am publicat, in 8 iunie 2016, in exclusivitate, in ziarul „Adevarul“, dosarul lui Marian Munteanu de la Securitate, in care apare ca sursa „Ioan“, fara sa dau niciun fel de verdict (nici nu aveam cum, eu doar am publicat, ca jurnalist, acest dosar așa cum este el pastrat in arhiva CNSAS), am primit sute de mesaje prin care am fost pusa la zid. Puțini au fost, atunci, de partea mea, ințelegand exact demersul jurnalistic. Cei mai mulți mi-au spus: cum mi-am permis sa scriu ceva rau despre fostul lider din Piața Universitații? Nu mi se aduceau argumente solide care sa demonteze cele scrise de mine, ci doar mi se spunea ca nu aveam dreptul sa ma ating, in niciun fel, de „Mesia“ din timpul „Golaniadei“.
Alții m-au acuzat ca am inventat un dosar intreg. Munteanu insuși mi-a spus ca totul este o invenție. Cel mai straniu, dezamagitor a fost sa vad jurnaliști care, in loc sa caute adevarul, adica sa mearga singuri la CNSAS și sa verifice dosarul, așa cum eu am facut, s-au transformat in aparatorii lui Marian Munteanu. Ce rușine!

Ceea ce facusem eu fusese sa ma acreditez ca cercetator al CNSAS, sa stau cateva zile in sala de lectura a instituției, sa imi copiez integral dosarul lui Marian Munteanu, sa il studiez, sa pun cap la cap informațiile și sa public totul in ziarul „Adevarul“, pentru care scriu de aproape noua ani. Mi s-a parut un demers firesc, cinstit, de jurnalist care, in timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2016, a vazut ca Marian Munteanu, pentru scurt timp candidatul PNL pentru Primaria Capitalei, s-a incurcat in explicații privind relația sa cu fosta Securitate.

Așa am ajuns la CNSAS, pentru a verifica singura ceea ce o parte a opiniei publice banuia, anume ca Munteanu a fost sursa a Securitații. Cand am publicat articolul in ziar, nu am dat verdicte, ci am spus ca, așa cum arata acest dosar, Marian Munteanu a fost sursa „Ioan“ a Securitații, a scris note informative despre un lector portughez cu care era și prieten, dar și despre alți profesori și colegi de-ai lui de la Facultatea de Filologie. Atat facusem.

In octombrie 2016, la patru luni dupa ce am publicat dosarul lui Marian Munteanu, CNSAS a facut publica adeverința din care aflam ca documentele sunt valide, ca fostul lider din Piața Universitații, deși nu a colaborat in sensul legii, a scris și semnat cu mana lui atat angajamentul prin care a primit numele conspirativ „Ioan“, cat și notele informative, dar și ca, in schimbul acestui „efort“, a primit 500 de lei de la Securitate. Așa ca ceea ce mi-a spus Munteanu in interviul pe care mi l-a acordat inainte de publicarea in ziar a dosarului sau, anume ca acesta este o invenție, o facatura, s-a dovedit a fi doar o minciuna.

Ramona Ursu