Toponimia a fost considerata, in faza sa de pionierat, „un fel de haina care imbraca fidel trupul unui peisaj”, o „descriere condensata” a unei regiuni (exprimare care poate parea, din perspectiva teoriilor și a limbajului actual, simplista). Insa, „veșmantul” aceasta a fost „cusut” cu deosebita migala de-a lungul a catorva secole, prin imbinarea unitatilor lexicale proprii domeniului, cele care reflecta, de altfel, cu acuratete, configuratia geografica a locului, dar și a multor altora imprumutate; acestea din urma evidentiaza, de fapt, in momentul de fata, intregul nostru parcurs istoric – in sensul cel mai larg al cuvantului, incluzand aici atat istoria evenimentiala, cat și o istorie a societatilor rurale și urbane cu particularitatile lor de viata, una bisericeasca și confesional-religioasa, administrativa, demografica, economica, meșteșugareasca, și, nu in ultimul rand, a mentalitatilor și a imaginarului, a formarii identitatilor etnice și etnografice.