Pastrarea si protectia identitatii culturale au devenit in zilele noastre o preocupare pentru popoare, comunitati, grupuri si persoane de pe toate continentele, pentru ca identitatea culturala, cultura proprie, sunt elemente importante ale demnitatii lor.

Omenirea este confruntata in zilele noastre cu eruptia fenomenului cultural pe terenul confruntarilor sociale. Experienta arata ca incalcarile drepturilor culturale au fost cauza multor tensiuni in si intre state si au dus uneori la conflicte violente. Desigur tensiunile interculturale sunt cunoscute de secole, dar numai in ultimul timp conceptul de cultura a dobandit o semnificatie politica, prin integrarea explicita a problematicii interculturale in actiunile politice.

Analisti ai acestor tensiuni considera ca ele sunt expresia opozitiei intre “puterile omogenizante si capacitatile diferentiale"1, a contradictiei intre raspandirea tehnologiilor, cu corolarul lor cosmopolit si nivelator, si identitatea culturala a persoanelor si grupurilor. Cultura ofera in zilele noastre un camp nelimitat pentru contacte intre diferitele comunitati, pentru relatii interumane si in consecinta influente reciproce, schimburi fertile, dar si pentru conflicte potentiale.

Normele privind drepturile omului trebuie sa ne ajute sa vedem in ce spatiu juridic poate sa se manifeste cultura sub diferitele ei forme, pot sa se exprime diferitele culturi, ce garantii si ce institutii juridice exista sau ar trebui sa existe pentru a face posibile respectarea, protectia si realizarea acestor manifestari.