In sens larg, contenciosul administrativ a fost definit, ca reprezentand totalitatea litigiilor de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv un functionar public sau, dupa caz o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte, in care autoritatea publica apare ca purtatoare a prerogativelor de putere publica.

Intr-o alta opinie, prin termenul de contencios administrativ, intelegem, in sensul general, totalitatea litigiilor juridice in care se afla administratia publica cu cei administrati, indiferent de natura juridica a acestora, de drept comun sau de drept public.

Dupa V.I.Prisacaru, prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare, cu putere de adevar legal, de catre instantele judecatoresti de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice in care cel putin una dintre parti este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

In sens restrans, contenciosul administrativ se compune numai din acele litigii juridice in cadrul carora, autoritatile administratiei publice aplica regimul juridic administrativ conform competentei conferita de lege.

O formulare similara se regaseste in Cursul de drept administrativ elaborat de profesorul Rodica N.Petrescu.

Prin Legea nr.554 din 2 decembrie 2004, contenciosul administrativ a fost definit ca o activitate de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care fel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (art.2 lit.”e”).