Audiovizualul – un domeniu ale carui granite se largesc, odata cu noile tehnologii, si presupun acceptarea sub aceasta umbrela a unor continuturi difuzate in alta logica decat cea a comunicarii de masa – isi are radacinile atat in artele plastice si fotografie, cat si in alte practici de semnificare umane. Din aceasta cauza, pentru explicarea unor aspecte am recurs la referinte diferite. Tot din acest motiv, este posibil ca un profesionist din domeniul fotografiei, de exemplu, sa simta ca, pentru el, fotografia este altceva decat suma explicatiilor reunite in acest volum. La fel, un producator de film, avand o experienta anume in aceasta industrie, ar putea considera ca accentul ar trebui pus pe anumite aspecte, altele decat cele asupra carora ne-am fixat noi atentia. Motivele, pentru aceste lecturi potential alternative, sunt doua: pe de o parte, in industriile creative, nu exista o singura versiune sau varianta corecta (experientele individuale determina cadrele de gandire), ca in matematica – iar, pe de alta parte, acesta este un manual destinat studentilor in Comunicare si Relatii Publice, nu celor de la facultati de arte plastice, arta fotografica, film si televiziune: adica serveste unor nevoi de informare globala, si nu specializata. Asadar, cadrul in care ne vom plasa explicatiile, desi holistic, arareori va insista asupra aspectelor tehnice complicate care au generat practicile de astazi din asa-numitul audiovizual.