Aceasta lucrare a obtinut urmatoarele premii:

In cadrul PREMIILOR STIINTIFICE ale Uniunii Juristilor din Romania, Societatii "Titu Maiorescu" si ale revistelor "Dreptul" si "Palatul de Justitie" pe anul 2011, a obtinul Premiul "Andrei Radulescu" acordat impreuna cu Fundatia "Andrei Radulescu")

In cadrul PREMIILOR STIINTIFICE ale Academiei Romane, a obtinut Premiul ”Andrei Radulescu”

Lucrarea "Bunurile temporale ale Bisericii - Regimul juridic al bunurilor apartinand Bisericii" a dlui Liviu-Marius Harosa, este o cercetare monografica de mare valoare, autentica si singulara in peisajul literaturii noastre de specialitate, care se remarca dintr-un intreit punct de vedere:

- ea reprezinta, mai intai, o pledoarie sincera si inteligenta pentru autonomia, specificul si rafinamentul dreptului canonic, uitat, pe nedrept, mai ales de catre pozitivisti ori de catre antinaturaliști;

- ea constituie, apoi, un tablou impresionant al regimului juridic particular si, uneori, exorbitant (dar si neglijat de legislatiile laice, cum este legislatia romana tributara concepției etatiste asupra dreptului) al "bunurilor temporale" ale Bisericii, fata de care dreptul pozitiv joaca doar un rol complementar prin intermediul asa-numitului principiu al "canonizarii legii civile", recunoscut, se pare, si de legiuitorul roman (cf. art. 8 din Legea nr. 489/2006);

- ea reprezinta, in fine, o dovada irefutabila a falsitații pozitivismului juridic, al carui faliment, consfintit de dezastrul celui de-al doilea razboi mondial (cf. celebra polemica dintre Fuller și Hart asupra bazei legale a incriminarii criminalilor nazisti, precum si a celor care s-ar afla in slujba unor totalitarisme similare savarsind crime impotriva umanitatii), n-a putut fi evitat si nici nu mai poate fi evitat in ciuda tuturor eforturilor neopozitiviștilor, deoarece acestia nu sunt in masura sa explice (ori nu doresc sa admita), in mod coerent si rational, faptul ca justitia nu este ceea ce declara ori ar dori sa fie mai marii zilei, ci, dimpotriva, ceea ce se cuvine fiecaruia, potrivit echitatii si binelui comun.

In alta ordine de idei, lucrarea "Bunurile temporale ale Bisericii - Regimul juridic al bunurilor apartinand Bisericii", care ar trebui citita nu numai de civilisti, dar mai ales de publicisti, se remarca deopotriva prin bogatia de idei, prin acuratetea informatiilor, un aparat critic impresionant si, nu in ultimul rand, prin eleganta si supletea stilului, toate aceste elemente constituind, dupa parerea noastra, o viguroasa confirmare a calitatilor de cercetator ale autorului, precum si o garantie solida a evolutiei sale viitoare in lumea dreptului. (Marian Nicolae).