Artrita psoriazica (AP) este o afecțiune autoimuna, seronegativa, inflamatorie cronica a sistemului osteoarticular ce afecteaza persoanele cu psoriazis (cutanat, unghial). Poate produce leziuni articulare nu numai articulațiilor periferice, dar și la nivelul coloanei vertebrale, entezelor (entezite) și la nivelul țesuturilor moi (tendinite și dactilite). Aceasta boala determina deficit functional, reduce calitatea vieții si crește mortalitatea, cu costuri medicale si sociale semnificative.

Artrita psoriazica este o artropatie inflamatorie cu prevalenta cuprinsa intre 0,1 si 1% ce apare la aproximativ o treime dintre bolnavii afectati de psoriazis, avand o distributie egala intre sexe.

Afecțiunea este cunoscuta a avea potential eroziv si distructiv la aproximativ 40 - 60% dintre pacienti, adesea cu evolutie progresiva inca din primul an de la diagnostic.

Severitatea bolii rezulta din faptul ca peste 50% din pacienti isi inceteaza activitatea profesionala in primii 5 ani de viata, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate grava in primii 2 ani de evolutie. Si acest lucru se intampla in conditiile in care s-au inregistrat, in ultimii ani, progrese remarcabile in terapie, fundamentate pe o mai buna intelegere a patogeniei procesului inflamator.

Aceasta afecțiune a fost descrisa pentru prima data in 1818 de un medic francez, Bran Jean Louis Alibert, desi criterii radiologice au fost observate și la schelete datand din Evul Mediu, dar abia in 1964 a fost clasificata ca forma distincta de boala articulara de American Rheumatism Association (ARA).