A existat dintotdeauna și, de ce să ne ascundem, există în continuare încă o componentă de seamă a entropiei mâncării la români și anume componenta etilico-onirică a mesei. Indiferent că ea s-a desfășurat pe scenarii haiducești-poporane sau mic-burgheze, negustorești, în acompaniament de fluier sau alămuri, respectând coordonatele vestimentare ale ițarilor sau ale caftanelor cu bordură de samur. Nu doar șipul cu apă rece de izvor va fi fost adus la loc de cinste pe masa românului, ci și bărdaca pântecoasă cu vinațuri, halba cu bericică sau glaja involtă de țuiculiță sau tescovină.

În egală măsură, licorile de diferite tipuri au cucerit lumea încă de acum câteva milenii, iar astăzi există mii de variante, cu diferite concentrații alcoolice și structuri de gust. Între acestea, se numără și absintul sau Zâna Verde, akvavit, ouzo, mastică, pastis, Almdudler, Apfelspritz, Amarone și Recioto și berea. Apar și băuturi precum braga sultanilor, dulce-acrișoară, „tulbure ca o furtună de vară”, cvasul, covașa și olăghina, alături de cidru, Calvados, și un număr greu de estimat de cocktailuri.

Lista continuă cu distilate, de la Armagnac și Cognac la brandy, vinars și divin, plus o invenție a lui Spyros Metaxa, digestivele ca Becherovka, Jägermeister, Ramazzotti, Unicum & Co. Nu lipsesc elixirele chinezești cu șerpi, ginul, dincolo de celebra rețetă a reginei Elisabeta a II-a, nici kumâsul, laptele cu tărie alcoolică, limoncello și derivatele sale.

Apare și marghilomana, cafeaua fortificată românească contrapusă lui Irish coffee, alături de mied (hidromel), rom, cachaça și alte băuturi din melasă, precum și sake din orez, și socata cu neamurile ei cu zvâc. Se adaugă tăriile, mai mult sau mai puțin convenționale: țuică, palincă, horincă, turț, rachiu, basamac, trăscău, secărică, șliboviță, șnaps, tescovină, dar și grappa, tequila, mezcal și pulque,

Sunt incluse și vermuturile (Campari, Cinzano, Martini etc.), pelinul, retsina, sangria, vinul cu ciocolată și „vinurile” din plante, vinurile fortificate, licoroase, gen Jerez, Málaga, Porto sau Madeira (dar să nu uităm de Marsala și Muscatul de Samos), vinurile botritizate – itinerarul dintre Cotnari și Sauternes trece obligatoriu prin Tokaj – vișinata și afinata, zmeurata, căpșunata și altele asemenea – o adevărată temă cu variațiuni.

În final, amintim și vodca din cartofi, cereale sau... „pufoaică”, whisky & bourbon din orz, secară, grâu și porumb fermentat, dar și versiunile simbolice: Apa Vie și apa sfințită, de la ambrozie la agheasmă, metaforele hristice ale vinului și liturghiile cu Vin Santo sau Châteauneuf-du-Pape.