Când conchistadorii au ajuns pe tarâmurile Americii Centrale, au fost întâmpinați ca niște zei de catre indigeni. Doar ca nu le-a trebuit mult timp sa înțeleaga care erau adevaratele scopuri ale nou-veniților, nicidecum niște emisari „extratereștri” ai lui Quetzalcoatl – „Șarpele cu pene”, principala zeitate din Mesoamerica. În fața unei strategii coloniale care a îmbinat diplomația înșelatoare, puterea armelor de foc și forța distructiva a epidemiilor aduse din Europa, marile și bogatele imperii de aici nu avut nicio șansa. Deși exponențial mai numeroase, au fost grevate de o naivitate aproape mistica. Astfel, s-a conturat treptat o America Latina care a ocultat o serie de civilizații spectaculoase, dar de neînțeles pentru misionarii veniți cu armurile, muschetele și praful lor de pușca. Scopul era convertirea populației la catolicism, dar, mai ales, praduirea imenselor depozite de aur și argint ale mayașilor, aztecilor și incașilor, ale caror piramide marețe și cunoștințe bogate de astronomie nu le-au fost de niciun folos. Nici implorarea ajutorului divin, inclusiv printr-un șir de sacrificii umane, care mergeau pâna la smulgerea inimilor din piept pentru îmbunarea zeilor, nu a schimbat soarta orașelor Chichén Itzá, Tenochtitlan sau Machu Picchu.