Ochi sfioși și buze plapande, miros dulceag, de vanilie, acompaniaza complet muzica unui moment romantic. 

Inchid ochii, inspir, expir, apoi le permit mainilor infiorator de sigure pe ele sa ma desfete. Scot sunetul nemuririi, imi las capul pe spate și ii dau voie sa ma admire.

Port un halat alb care-mi acopera tot corpul. Fotoliul verde imi primește nemarginit extazul. Ii simt dragostea, iar eu il imbat cu a mea. Strecoara degetele fine spre sani și indraznește sa descopere femeia.

Ea tace, refugiul ei suspina pe interior, trecutului ei urla, dar nu refuza sa simta…

Se lasa prada unei desfatari, inchide ochii, ofteaza, stinge lumina și-i permite unei simțiri sa o implineasca. Se ascunde intr-un colț al intrebarilor fara raspuns și-i permite celei care o domina sa intre in energia feminina. Sa se deblocheze, sa simta, sa fie!

Ochi sfioși, atingeri reci și melodia unui amurg de mult timp apus au curajul sa n-o minta. Nu și de data asta…